Dupa ce am citit o sumedenie de comentarii pe www.desprefirme.com, as zice ca nu exista companie (in Romania) pentru care sa merite sa lucrezi. Te ingrozesti de-a dreptul! Noroc ca nu-s asa de “slaba de inger” si pot privi lucrurile si din alta perspectiva. Suntem in capitalism si facem parte din categoria de tari cu “mana de lucru” ieftina. In urma cu cativa ani, romanii se plangeau ca nu au de lucru, erau din ce in ce mai multi angajati disponibilizati (mai sunt inca zone in tara unde nu exista locuri de munca, dar nu face subiectul articolului ) iar acum suntem chinuiti prin call centers si diverse fabrici. 
Printre altele, trebuie sa recunoastem, ca noi romanii suntem carcotasi si ne place sa comentam…. mult! 
Ma rog, asa am ajuns sa fac o comparatie cu un articol despre Google (companie care nu a intrat inca in Romania si pentru care inca multi- aviz amatorilor 
– si-ar dori sa lucreze). Se spune ca nici macar Google nu mai este o companie pentru care sa lucrezi si ca zilele bune s-au cam dus.
Cert este ca oricat de minunata ar fi compania, cum se modifica ceva in randul “corporate culture”, “processes and procedures” sau mai bine spus este afectat confortul angajatului, cum incep carcotelile. Intotdeauna am avut Manageri drept clienti si imi dau seama ca nu intotdeauna iau deciziile cele mai bune, dar sunt nevoiti sa ia o decizie (mai devreme sau mai tarziu) sau nu stiu sa comunice decizia respectiva pentru a se implementa mai usor schimbarea. Ma intreb “cum ar reactiona si ce ar face?” oricare dintre colegii aflati in subordinea unui manager pus in situatia de a lua o decizie (care afecteaza intreaga echipa sau mai mult intreaga organizatie).
Va las pe voi sa trageti concluziile. 
Filed under: HR, Introspectii | Tagged: asteptari, cariera, corporate culture
ma bucur sa te revad!
eu cred ca avem angajatii pe care ii formam si firma pe care o construim.
raspunsul la intrebarea ta de final e una din cheile “frustrarilor” inscrise pe http://www.desprefirme.com si nu numai. ideea e simpla: nu oricine poate fi manager si nu oricine isi poate asuma respnsabilitatea pentru o decizie cu impact pentru angajati. job-ul angajatilor este sa-si faca treaba lor, iar job-ul managerilor este sa ia deciziile si sa asigure instrumentele care sa-i ajute sa-si faca treaba foarte bine.
din observatiile mele, oamenii nu sunt frustrati de schimbarile de proceduri, politici, strategii, ci de felul in care acestea sunt implementate/comunicate. prima problema pe care o identific in discutiile cu angajatii din diverse organizatii este – inechitatea…
in goana lor de crestere si in lipsa unor HRi competenti, firmele din romania (multinationale sau nu) au promovat in roluri cheie “pe oricine, oricum”. Singurul merit al multora din ei a fost ca se aflau acolo cand firma avea un post disponibil. Si de aici nebunia! Managerii nesiguri (dar mandri de statutul lor) nu dau nimic, nu se straduiesc sa invete si se comporta ca vechilii pe plantatie – pupa mana sefului pentru o amarata de masina si calca in picioare averea firmei: angajatii!
La randul lor, conform teoriei echitatii, angajatii isi reduc contributia pana la un nivel considerat echitabil, iar frustrarea si/sau nepasarea cresc exponential. In disperare de cauza, multi isi schimba job-ul si incep sa-si contorizeze contributia si sentimentele in cat mai multi bani. Dar solutia nu prea tine, asa ca, frustrarea creste!
In timpul asta, HR-ul se face ca ploua si continua sa faca hartzoage pe bani grei. Unii isi pun cenusa in cap in fata sefilor, acuza angajatii “nerecunoscatori, agresivi si afurisiti” si angajeaza o armata de agentii de recrutare care sa aduca pe bani grei angajatii frustrati pierduti de altii… Evident, nimeni nu face nimic sa idetifice oamenii valorosi sau sa retina angajatii ce vor sa plece. Desi, ar costa un zambet si 10% din pretul noilor recrutari.
De ce?! Simplu! Pentru ca merge! “Nu avem altii mai buni”, piata permite, iar firmele continua sa faca profit cu sau fara acei angajati mai mult sau mai putin profesionisti.
Daca, cand si cum vom plati, vom vedea.
Te salut cu drag!
@ Isit: de curand am avut o discutie cu un prieten despre triunghiul Manager-Angajat-HR, evident pentru cele mai multe dintre problemele Angajatului de vina este HR-ul. In mare parte HR-ul are partea lui de vina in demotivarea unui Angajat, dar pe de alta parte inca nu este foarte clar ce face sau ce responsabilitati are un HR si asta pentru ca sunt departamente de HR care s-au izolat si de Angajati si de Manageri. Cele mai cunoscute activitati sunt recrutare, payroll si administrare, pentru ca rezultatele sunt palpabile si poate mai usor masurabile de toti cei din jur. Dar mai sunt multe altele, care printr-o organizare riguroasa a departamentului si o buna colaborare cu top-managementul pot sa produca rezultate foarte utile pentru bunul mers al business-ului si pentru pastrarea angajatilor valorosi.
Buna Sorina,
Navigand pe linkedin am dat de linkul tau de blog…mi se pare interesant tot ce scrii tu aici. Chiar daca vad ca de prin mai ai cam renuntat sa ne incanti cu articole interesante.
Chiar as fi curios cum este HR-ul afectat de criza care banuiesc ca se face resimtita si in Romania.
Am avut ocazia sa ne cunoastem la un interviu in Bucuresti!
Salutari din Frankfurt am Main,
Cristy S.
faine discutiile de pe blog … tot plecand de la Linkedin am ajuns aici… sorina, as vrea sa stiu parerea ta despre perspectivele recrutarii in 2009.
La multi ani!