Am ajuns in Berlin in gara centrala. Una dintre cele mai mari gari pe care le-am vazut vreodata, are 5 nivele: la etajul 2 este statie pentru trenurile regionale, IC, ICE, etc, iar la etajul -2 este statie S-bahn. Impresionant! (de afara se vede ca un submarin de sticla)
Era destul de tarziu, se intunecase, insa cu toate astea am identificat foarte usor urmele zidului. Traverseaza o sosea principala. Rational inteleg motivele pentru care zidul a fost ridicat, insa emotional mi-este foarte greu sa realizez de ce ar fi despartite familii, distruse niste vise sau vieti.
Am luat 2 tururi de oras, unul cu vaporasul (a durat cam 1 ora) si celalalt cu autocarul (3 ore). Ce-au avut in comun cele doua calatorii a fost traversarea celor 2 Berlinuri, acum unificate. Turul pe apa, a fost un demo a ce urma sa vedem din autocar.
Sunt inca 2 lumi diferite, iar trecerea se face printr-un spatiu cu cladiri din sticla, cladiri noi, care iti dau impresia de “trebuie sa umplem acest spatiu pentru a uita”. Toate aceste cladiri sunt ridicate in zona interzisa, zona in partea de est care putea sa reprezinte in 70 m si 500 m de la zid.
In Berlinul de Est am resimtit o urma din Romania, un amestec de stiluri arhitecturale, de epoci, de idei, de gusturi, fara un control urbanistic; in Berlinul de Vest parca eram inca in vremurile de demult, cu case, castele si curti frumos amenajate, in care pareau ca locuiesc oameni fara probleme. Este interesant faptul ca orasul (ca si restul Germaniei) a fost distrus in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar la sfarsitul razboiului tara era deja impartita intre Aliati, poate de aici diferenta atat de mare in reconstructie. Au fost lansate multe teorii cu privire la impartirea Germaniei, ridicarea sau caderea zidului, depinde din ce directie privesti lucrurile.
Dupa turul istoric, am fost sa vizitam cupola de pe Reichstag sau Bundestag (cladirea in care parlamentarii reprezinta drepturile cetatenilor germani 
), care a fost creata pentru a sugera transparenta politicii duse de membrii parlamentului. Intrarea este libera si de deasupra se poate vedea cum parlamentarii dezbat diverse situatii/probleme specifice.
Dupa aceasta vizita (moment in care bateria camerei video s-a terminat 
, mai aveam vreo 6 ore pana sa luam trenul) am cautat sa ocupam util timpul ramas. Am traversat parcul Tiergarten (folosit ca zona de vanatoare pentru printii Prusiei, pana in secolul 18, cand a devenit parc public) si am ajuns in Potsdam Platz, unde acum 12 a fost ridicat un complex de sticla, sediul Sony. Iti da senzatia ca ramai fara respiratie. Acolo am gasit si un cinema IMAX 3D, am vazut Giganticii adancurilor (in traducere libera) si aproape ca am fost inghititi de un gigant de 11 m lungime 
.
La finalul serii am degustat un cocktail (reteta internationala) si ne-am indreptat spre gara.
Nu mi-am propus sa scriu o poveste despre istoria Berlinului, ci doar sa va prezint observatiile personale in urma vizitarii acestui oras incarcat de istorie si marcat de 4 culturi diferite.
Filed under: Plimbari | Tagged: Berlin, turul orasului
