Cat de des ne amintim de parinti?

De fapt totul a plecat de la “Un cartus de Kent si un pachet de cafea”. Este un scurt metraj realizat de Cristi Puiu, in 2003, premiera a avut loc in iulie 2004. Eu abia acum l-am vazut!

Filmul mi se pare foarte intim.
Ce m-a pus pe ganduri?
Felul in care copilul isi “asculta” parintele!
Suntem langa parinti atunci cand au nevoie de noi?
Avem rabdare sa ne explice cu propriile vorbe problemele pe care le au?

Concluzia mea este ca in viata de zi cu zi uitam de parinti, fiind foarte preocupati de problemele, situatiile prin care trebuie sa trecem, de clientii pe care trebuie sa-i multumim, de sefii carora trebuie sa le trimitem rapoarte.
Cat de des ii sunati sa vedeti ce fac, sa le multumiti sau sa le spuneti cat de mult ii iubiti? Eu imi iubesc foarte mult parintii si le spun asta atunci cand ii aud sau cand ii vad, dar parca nu suficient de des.

Cu siguranta, Acasa unde am crescut este Acasa unde imi “incarc bateriile”, unde as gasi intelegere si suport, orice mi s-ar intampla.